SALSA isi are originile in Cuba si este rezultatul combinarii mai multor stiluri informale de dans din regiunea Caraibelor. Asa cum indica si numele sau – in limba spaniola, salsa desemneaza un sos creat prin amestecul mai multor ingrediente picante – acest dans senzual a aparut prin fuziunea mambo, danzon, guaguanco, son cubanez si a altor dansuri cubaneze traditionale, integrand o puternica influenta africana. Se danseaza solo, in pereche si in grupuri de mai multe perechi, cu schimbari frecvente de parteneri (Rueda de Casino) pe muzica cu acelasi nume: SALSA.

In timp, dansul a cunoscut mai multe directii de evolutie, aparand astfel mai multe stiluri de salsa: stilul cubanez, cunsocut si sub denumirea de Casino, care se danseaza pasind in cerc, stilul Los Angeles (LA), in care pasii se executa in linie, stilul New York, stilul columbian, stilul dominican, stilul portorican.

CHA CHA CHA isi are, de asemenea, originile in Cuba. In 1951, compozitorul si violonistul cubanez Enrique Jorrin a introdus ritmul de cha-cha-cha pe ringurile cubaneze de dans, in timpul spectacolelor sale cu Orchestra America.

Ritmul mai lent cu care orchestra cubaneza America interpreta mambo-ul le-a permis dansatorilor sa foloseascao tripla pendulare a bazinului pe numaratoarea lenta. Si astfel a luat nastere Triplu Mambo. Unii sustin insa ca aceasta idee i-ar fi venit lui Enrique Jorrin inca din 1948, de pe vremea cand era membru al orchestrei lui Antonio Arcano. In 1953, cantecele sale “La Enganadora” (primul cha-cha-ha, compus in 1951) si “Silver Star” au devenit hituri inregistrate. Din Cuba, cha-cha-cha-ul a fost introdus in Statele Unite la inceputul anilor ’50, de către Minon Mondajar.

MERENGUE este dansul national al Republicii Dominicane, si, de asemenea, prin extensie, al statului Haiti, vecinul cu care imparte insula cu acelasi nume.

In concordanta cu ceea ce spun dominicanii insisi, despre originea dansului Merengue, acesta este o combinatie a doua dansuri, a celui african si a Menuetului francez de la sfarsitul anilor 1700 – inceputul anilor 1800. Sclavii de culoare vedeau dansurile din salile de bal ale marilor case ale stapanilor si, atunci cand isi tineau sarbatorile lor, incepeau sa mimeze dansul stapanilor. Dar dansurile europene nu erau distractive, erau foarte plicticoase si statice pentru ei, asa ca, in timp, sclavii au adaugat o nota speciala data de ritmul tobelor.

BACHATA este originara din Republica Dominicana. Inainte de dezvoltarea industriei dominicane de divertisment, trio-urile si cvartetele de chitara erau aproape indispensabile pentru o serie de evenimente recreative precum petrecerile de duminica dupa-amiaza denumite „pasadias”si adunarile spontane care se tineau in curti, saloane sau în strada care erau cunoscute sub denumirea de „bachatas”.

Dictionarele de spaniola latino americana definesc cuvantul bachata ca desemnand distractie, voiosie, zaiafet, dar in Republica Dominicana, in adaos la calitatea emotionala a distractiei sugerata de dictionar, cuvantul se referea in mod special la adunari care includeau muzica, bautura si mancare. Muzicienii care cantau bachata erau de obicei localnici, prieteni sau vecini ai gazdei, dar uneori, pentru ocazii speciale, veneu si cantareti reputati din teritorii mai departate. Petrecerile erau tinute de obicei sambata noaptea si tineau pana in zori cand oaspetilor ramasi li se servea o supa traditionala, „sancocho”. Deoarece muzica cantata la aceste adunari era adesea produsa de chitara, muzica inregistrata intre 1960 si 1970, de muzicieni de origine rurala, a ajuns sa fie cunoscuta sub denumirea de bachata.