Introducere in Salsa

In anii ’60, un val de ritmuri cubaneze a fuzionat cu jazzul. Pentru a evita confuzia şi a vinde conceptul mult mai uşor, Izzy Sanabria, designer in cadrul studiourilor Fania, le reuneşte sub un singur nume: SALSA. A ales acest termen, deoarece era deja folosit pentru a anima atmosfera spectacolelor, de catre formatiile care dadeau reprezentatii.

Franta, Spania si coloniile americane

Un stramos al Salsei este contrandansul francez care a trecut, apoi, la curtea spaniola, si de acolo, in Caraibe, in timpul colonizarii, sub numele de “contradanza”.
Ulterior, imigratia din Haiti in Cuba a jucat, de asemenea, un rol important in formarea ritmurilor de Salsa. Un prim val de imigranti a introdus o versiune creola a contradansului, avand deja o influenta africana in instrumentatie si interpretare. Al doilea val de imigranti, sositi la mijlocul secolului al XIX-lea din Republica Haiti, a adus ceea este cunoscut azi drept Son Cubanez.

Ritmuri africane

Un alt factor important, care sta la originea ritmurilor de Salsa, sunt ritmurile africane pe care sclavii le-au mentinut in cadrul ritualurilor lor religioase, conservare permisa prin simbioza zeilor lor, numiti orishas, cu sfintii catolici. Traditia vocala si ritmurile tobelor joaca un rol central in practicile religioase si sociale ale africanilor. Un aspect important este muzicalitatea “separata”. Unul dintre muzicanti canta pe un ritm specific şi unic (cu ajutorul clavelor – doua bucati de lemn care sunt lovite una de cealalta producand un zgomot specific) in timp ce restul muzicantilor canta, cu totii, pe un alt ritm, creandu-se astfel un poliritm. Poliritmul este o componenta esenţiala a muzicii salsa. Clavele cele mai cunoscute sunt cele de Son, Rumba si Samba, toate fiind descendente ale clavelor africane.
Corul care invoca (coro-pregón) este o alta mostenire a ceremoniilor religioase, in cadrul acestora, imnurile fiind dirijate de un lider social sau religios.

Cuba metisa

In timp, dansurile de grup au devenit dansuri in pereche. Individualizarea dansului a pregatit terenul pentru introducerea miscarilor africane in acele stiluri de dans derivate din contradans. Amestecul de dansuri a fost mai usor acceptat de catre comunitatile de culoare decat de catre elita conducatoare conservatoare.
Influenţa americană din timpul dictaturii lui Batista a adus spectacole cu artisti americani si a deschis calea prin care jazzul a influentat salsa. Mambo a devenit recunoscut ca un gen de sine statator, in anii ’40. Cha-cha-cha, un alt descendent al sectiunii de ritmuri noi, spre deosebire de mambo, era cantat, inca, de catre “charangas” (orchestre formate din tobe, guiro, conga,pian, bas, flaut şi vioară) mentinandu-si un tempo mediu. Marea schimbare a fost introducerea conga. Ambele stiluri s-au raspandit rapid in toata lumea.

Cuba revolutionara si post-revolutionara

Fidel Castro a venit la putere in 1959. Embargoul SUA împotriva Cubei nu a putut impiedica exportul de ritmuri noi, cele mai cunoscute fiind Songo şi Mozambic. In schimb, a diminuat prezenta cubaneza pe scena mondiala. Au aparut trei centre noi de salsa: New York, Miami si Columbia.
In New York, imigranţii din Puerto Rico au abandonat muzica populara portoricana, precum Bomba sau Plena – cu excepţia, poate, a lui Willie Colon – in favoarea muzicii afro-cubaneze. Miami a fost destinatia aleasa de catre multi cubanezi exilati. In anii ’80, Cuba a pregatit ceea ce a devenit o alta contributie importanta la istoria Salsa: ritmurile moderne de TIMBA.